Comisia Europeană propune amânarea cu un an a unor obligații pentru importatorii de combustibili fosili
Măsura privește raportarea, monitorizarea și verificarea emisiilor de metan și trebuie aprobată de Parlamentul European și Consiliu.
Comisia Europeană a propus amânarea cu un an a aplicării unor obligații de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor de metan pentru importatorii de petrol, gaze și cărbune. Executivul european motivează schimbarea prin presiunile asupra securității aprovizionării și funcționarea tensionată a piețelor energetice globale.
Propunerea de modificare a Regulamentului UE 2024/1787 vizează și calendarul raportărilor privind intensitatea emisiilor de metan pentru importatori și producători europeni. Comisia afirmă că nivelul de ambiție, domeniul de aplicare și obiectivele regulamentului rămân neschimbate. Textul nu produce efecte imediat: Parlamentul European și Consiliul trebuie să îl adopte.
Regulile urmăresc emisiile din afara Uniunii
Metanul are un efect puternic de încălzire pe termen scurt, iar o parte importantă a emisiilor din sectorul energetic apare în timpul extracției, procesării și transportului combustibililor. Uniunea importă cea mai mare parte a petrolului și gazelor pe care le consumă, astfel încât reducerea emisiilor interne acoperă doar o parte din amprenta energetică.
Regulamentul european introduce treptat cerințe pentru companiile care aduc combustibili fosili pe piața UE. Importatorii trebuie să colecteze informații despre măsurarea și verificarea emisiilor furnizorilor, iar etapele ulterioare includ date despre intensitatea metanului. Scopul este ca sursele cu emisii ridicate și pierderi evitabile să poată fi comparate și supuse unei presiuni comerciale.
Conform paginii tematice a Comisiei Europene, standardul voluntar OGMP 2.0 acoperă deja aproximativ 42% din producția mondială de petrol și gaze. Datele comparabile rămân însă dificil de obținut pentru furnizori care operează în jurisdicții cu reguli, metode și capacități administrative diferite.
Amânarea schimbă calendarul, nu obligația finală
Comisia prezintă măsura drept o ajustare temporară care evită presiuni suplimentare asupra contractelor și aprovizionării într-o perioadă instabilă. Pentru importatori, un an în plus permite adaptarea sistemelor de date, renegocierea clauzelor cu furnizorii și pregătirea verificărilor independente.
Riscul este ca amânarea să slăbească ritmul de colectare a datelor tocmai când prețurile și rutele de aprovizionare se schimbă. Fără informații comparabile, cumpărătorii și autoritățile nu pot diferenția între volumele provenite din operațiuni eficiente și cele asociate cu pierderi mari de metan.
Pentru companiile românești care importă gaze, petrol sau produse acoperite de regulament, decizia finală va conta în planificarea contractelor și a sistemelor de conformare. Firmele trebuie să urmărească procedura legislativă, deoarece propunerea Comisiei poate fi modificată înainte de adoptare.
O amânare de un an nu justifică oprirea pregătirilor. Furnizorii trebuie identificați, clauzele privind accesul la date negociate, iar metodele de verificare testate. Companiile care folosesc perioada suplimentară pentru a construi un flux de date credibil vor avea costuri mai mici la intrarea în vigoare decât cele care așteaptă forma finală a legii.