Comisia Europeană extinde flexibilitatea fiscală pentru securitatea energetică
Statele pot cere abateri de până la 0,3% din PIB pe an pentru măsuri eligibile, în interiorul plafonului general al clauzei pentru apărare.
Comisia Europeană a transmis statelor orientări pentru includerea unor cheltuieli de securitate energetică în clauza fiscală derogatorie folosită pentru apărare. Mecanismul permite o abatere temporară de la traiectoria cheltuielilor nete, fără ca fiecare sumă să fie tratată automat drept neconformitate cu regulile bugetare europene.
Conform orientărilor transmise de Comisia Europeană, sunt eligibile măsurile decise după 28 februarie 2026, finanțate național și cu impact bugetar direct. Fiecare proiect va fi evaluat separat. Scopul este creșterea rezilienței structurale a sistemului energetic și accelerarea reducerii dependenței de combustibili fosili.
Plafonul pentru securitate energetică este de 0,3% din PIB pe an și de 0,6% cumulat. Sumele rămân în interiorul plafonului general de 1,5% din PIB al clauzei pentru apărare. Flexibilitatea se aplică în perioada 2026–2028, iar cheltuielile care depășesc limitele sunt analizate după regulile fiscale obișnuite.
Statele trebuie să depună cereri cu lista inițială a măsurilor și costurile estimate. După evaluare, Comisia poate recomanda Consiliului aprobarea extinderii. Mecanismul nu este, așadar, un cec în alb și nu transformă orice subvenție pentru energie într-o cheltuială eligibilă.
Pentru guverne, flexibilitatea poate crea spațiu pentru rețele, stocare, protejarea infrastructurii sau diversificarea surselor. Beneficiul depinde de calitatea proiectelor. O investiție care reduce vulnerabilitatea pe termen lung are un efect diferit de o compensare temporară a facturilor, chiar dacă ambele răspund unei presiuni energetice.
România și celelalte state cu deficite ridicate trebuie să compare avantajul investiției cu costul suplimentar al datoriei. Comisia menține explicit cerința de sustenabilitate fiscală. Următorul pas este depunerea cererilor naționale și publicarea măsurilor acceptate, care va arăta cum este interpretată în practică noua flexibilitate.
Lista ilustrativă a Comisiei nu înlocuiește analiza cost-beneficiu. Statele trebuie să arate de ce o măsură crește securitatea și cât costă pe unitatea de risc redus. Această disciplină este importantă deoarece flexibilitatea fiscală mută plata în viitor, iar investiția trebuie să producă beneficii și după expirarea derogării.