Comisia Europeană pregătește o nouă strategie pentru hidrogen după dezvoltarea lentă a pieței
Bruxelles-ul recunoaște că proiectele de hidrogen regenerabil și cu emisii reduse avansează sub așteptări. Consultarea deschisă până la 23 noiembrie caută soluții pentru cerere, infrastructură și finanțare.

Comisia Europeană a deschis la 26 octombrie o consultare de patru săptămâni pentru revizuirea strategiei europene privind hidrogenul. Executivul comunitar admite că producția și utilizarea hidrogenului regenerabil și cu emisii reduse se dezvoltă mai lent decât era anticipat, iar o parte prea mică dintre proiectele anunțate a ajuns la construcție sau exploatare.
Consultarea pentru noua strategie este deschisă până la 23 noiembrie, ora 23:59 CET. Comisia cere răspunsuri de la industrie, investitori, autorități, organizații și consumatori asupra cererii, infrastructurii, reglementării și instrumentelor financiare. Documentul va fi pregătit în paralel cu cadrul european pentru energia regenerabilă după 2030 și cu ținta climatică pentru 2040.
Problema nu este lipsa obiectivelor. Uniunea a stabilit ca hidrogenul regenerabil să reprezinte cel puțin 42% din hidrogenul folosit în industrie până în 2030 și 60% până în 2035. În transport, combustibilii regenerabili de origine nebiologică trebuie să ajungă la cel puțin 1% din energia utilizată în 2030.
Diferența dintre proiect anunțat și proiect finanțabil
La jumătatea anului 2025, Uniunea avea aproximativ 600 MW de capacitate operațională de electroliză și aproape 3 GW în construcție, în decizie finală de investiție sau într-un stadiu avansat. Datele oficiale privind REPowerEU menționează și contracte ferme de preluare pentru aproximativ 0,6 milioane de tone de hidrogen regenerabil și cu emisii reduse.
Aceste valori sunt mici în raport cu ambițiile inițiale. Un electrolizor are nevoie de electricitate regenerabilă ieftină, acces la rețea, apă, autorizații și un cumpărător dispus să semneze un contract pe termen lung. Dacă producătorul de oțel, îngrășăminte sau combustibil nu poate transfera costul suplimentar către clienți, proiectul de hidrogen rămâne fără venit previzibil și nu obține finanțare.
Infrastructura este la rândul ei prinsă într-un cerc dificil. Conductele și terminalele au nevoie de volume pentru a fi rentabile, iar producătorii și consumatorii amână investițiile când infrastructura lipsește. O strategie nouă trebuie să ordoneze dezvoltarea pe coridoare și clustere industriale, nu să presupună că toate regiunile vor construi simultan o piață completă.
Subvențiile atrag proiecte, dar retragerile arată fragilitatea lor
Banca Europeană pentru Hidrogen acordă prime fixe pe kilogramul produs, în urma licitațiilor competitive. A treia licitație a selectat nouă proiecte din șapte state ale Spațiului Economic European, cu peste un miliard de euro disponibil. Proiectele însumează aproximativ 1,1 GW de electroliză și ar trebui să producă 1,3 milioane de tone în primii zece ani de funcționare.
Cererea pentru sprijin a fost mare: cele 58 de oferte eligibile au solicitat de peste șase ori bugetul. Totuși, experiența rundelor precedente arată că selecția nu garantează investiția. Unele proiecte s-au retras înainte de semnarea grantului, ceea ce sugerează că prețul electricității, contractele de vânzare sau costul echipamentelor s-au schimbat între ofertare și decizia finală.
Noua strategie va trebui să decidă unde hidrogenul are cea mai mare valoare economică. În siderurgie, îngrășăminte, rafinare, transport maritim și aviație există procese greu de electrificat direct. În încălzirea clădirilor și în automobile, electricitatea folosită direct este de regulă mai eficientă decât conversia în hidrogen și apoi înapoi în energie utilă.
Pentru România, consultarea este o ocazie de a lega proiectele de cumpărători industriali reali, de capacități regenerabile suplimentare și de infrastructura portuară sau de gaze care poate fi adaptată în condiții tehnice și economice clare. O listă lungă de intenții fără contracte de preluare ar bloca bani și rețea, în timp ce proiectele grupate în jurul unor consumatori mari pot crea o piață verificabilă.
Comisia pornește revizuirea de la un diagnostic realist: piața există, dar nu la scara și viteza promise. Rezultatul va fi credibil dacă reduce distanța dintre subvenție și contract comercial, stabilește priorități industriale și publică un calendar al infrastructurii. Altfel, Europa va continua să numere gigawați anunțați, în timp ce puțini dintre ei ajung să producă.