Electricitatea s-a scumpit cu 51,6% în România, cea mai mare creștere din UE
În primul semestru din 2026, gospodăriile românești au plătit cea mai mare factură la electricitate din UE raportată la puterea de cumpărare. Gazele au rămas ieftine în euro, dar au avut cea mai mare scumpire anuală.

Prețul mediu al electricității plătit de gospodăriile din România a crescut cu 51,6% în primul semestru din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, cel mai rapid avans din Uniunea Europeană. Următoarele creșteri au fost mult mai mici, de 19,8% în Irlanda și 18,4% în Finlanda, arată datele Eurostat despre electricitate publicate la 30 octombrie.
Comparația în euro oferă doar o parte a imaginii. După ajustarea cu puterea de cumpărare, România a avut cel mai ridicat preț din Uniune, de 46,9 unități standard pentru 100 kWh. Polonia a urmat cu 41,1, iar Cehia cu 34,3. Indicatorul arată efortul relativ al unei gospodării, raportând factura la nivelul general al prețurilor și veniturilor din fiecare țară.
Media Uniunii a coborât la 28 de euro pentru 100 kWh, cu 2,2% sub nivelul din a doua jumătate a lui 2025. România s-a deplasat în sens opus. Calendarul coincide cu sfârșitul schemei de plafonare a prețurilor la electricitate, aplicabil de la 1 iulie 2025, după cum arată explicațiile ANRE privind sfârșitul plafonării. Eurostat măsoară prețurile achitate, dar setul de date nu separă contribuția fiecărui factor, de la contractele comerciale și taxare până la rețele și profilul consumului.
Gazele au rămas ieftine în euro, dar s-au scumpit cel mai repede
Pentru gazele naturale, gospodăriile românești au plătit aproximativ 6 euro pentru 100 kWh, unul dintre cele mai mici niveluri din Uniune. Doar Ungaria și Croația au avut prețuri mai reduse, iar Slovacia s-a situat la un nivel apropiat. Situația se schimbă când este urmărită dinamica anuală: România a înregistrat cea mai mare creștere, de 9,3%, urmată de Croația cu 8,9% și Slovacia cu 6,6%, potrivit statisticii Eurostat pentru gazele naturale.
La nivelul UE, prețul mediu al gazelor a scăzut cu 10,2% față de a doua jumătate din 2025 și cu 3,5% în comparație anuală, până la aproximativ 11 euro pentru 100 kWh. România pornește de la un nivel nominal mic, însă gospodăriile au resimțit o evoluție contrară tendinței europene.
Diferența dintre electricitate și gaze este importantă pentru politica energetică. O gospodărie care își schimbă centrala cu o pompă de căldură sau cumpără un automobil electric transferă o parte a consumului către electricitate. Dacă energia electrică rămâne foarte scumpă raportat la venit, recuperarea investiției se prelungește, iar electrificarea încetinește.
Taxele explică doar o parte a facturii
În media Uniunii, taxele și contribuțiile au reprezentat 28,4% din factura de electricitate în primul semestru. Ponderea a crescut de la 27,6% în a doua jumătate a lui 2025. Prețul final mai include energia cumpărată de furnizor, serviciile de rețea, costurile de echilibrare și marja comercială. O reducere fiscală poate diminua factura pe termen scurt, dar nu corectează automat costurile din producție, transport și distribuție.
Pentru consumatori, alegerea contractului a devenit din nou esențială după ieșirea din plafonare. Comparatorul de oferte administrat de ANRE permite verificarea prețului energiei active și a costului final estimat. De la 1 octombrie 2026, furnizorii trebuie să ofere conturi digitale cu date despre consum și alerte atunci când utilizarea ajunge la 80% din nivelul lunar estimat, potrivit reglementării ANRE privind instrumentele pentru consumatori.
Cele două măsuri pot intensifica presiunea concurențială numai dacă ofertele sunt comparabile, schimbarea furnizorului funcționează rapid, iar facturile explică transparent fiecare componentă. Un consumator care vede consumul aproape în timp real poate corecta risipa, dar nu poate compensa prin comportament o diferență structurală mare de preț.
Cifra de 51,6% transformă energia într-o problemă macroeconomică. Facturile reduc venitul disponibil, măresc costurile serviciilor și pot încetini investițiile gospodăriilor. Pentru guvern și autoritatea de reglementare, prioritatea este să explice public formarea prețului, să urmărească marjele pe întregul lanț și să accelereze rețelele, stocarea și producția care pot tempera costurile fără revenirea la o schemă generală și greu de finanțat.