Avantajul de cost al electrolizoarelor chinezești scade la 8% după instalarea în Europa
IEA arată că echipamentele sunt mult mai ieftine la ieșirea din fabrică, dar construcția, energia, mentenanța și performanța reduc diferența în proiectele europene.
Electrolizoarele alcaline produse în China aveau în 2025 costuri de capital de 500–1.100 de dolari pe kilowatt, față de 1.900–2.500 de dolari în afara Chinei. Diferența de preț se reduce însă puternic când echipamentul este integrat într-un proiect european, potrivit unei analize publicate de Agenția Internațională a Energiei.
China deține aproape 70% din capacitatea mondială de fabricație a electrolizoarelor. În 2025, fabricile chineze puteau produce 35 GW pe an, în timp ce cererea internă a fost sub 2 GW. Supracapacitatea și concurența au împins unele oferte din licitații până la 170 de dolari pe kilowatt, nivel pe care IEA îl leagă de ofertarea sub costul integral.
Echipamentul central, numit stack, reprezintă numai 15–20% din costul de capital al unui proiect. Peste jumătate revine proiectării, achizițiilor, construcției și rezervelor pentru costuri neprevăzute, iar alte 25–30% provin din componente precum electronica de putere, conductele, compresoarele și tratarea gazelor.
IEA estimează că importarea unui stack chinezesc și folosirea de echipamente și lucrări europene pentru restul instalației ar reduce costul total de capital cu aproximativ 8%. Avantajul rămâne important, dar este mult mai mic decât diferența observată la poarta fabricii din China.
Performanța poate schimba și ea calculul. Materialele mai ieftine pot reduce randamentul și durata de funcționare, ceea ce mărește consumul de electricitate pentru fiecare kilogram de hidrogen. În unele configurații, costul suplimentar al energiei poate depăși economia obținută la cumpărarea stackului.
Transportul, instalarea și accesul la service limitează, de asemenea, avantajul importului. Electrolizoarele sunt voluminoase, iar întârzierea unei piese sau lipsa specialiștilor pentru reparații poate reduce disponibilitatea instalației. Pentru operator, prețul de achiziție trebuie comparat cu costul total pe întreaga durată de funcționare.
Capacitatea mondială de fabricație a ajuns la 58 GW pe an în 2025, cu o utilizare medie sub 10%. Dintre aceștia, 22 GW se află în afara Chinei. A doua licitație a Băncii Europene pentru Hidrogen cere ca cel puțin 75% din capacitatea stackurilor să provină din afara Chinei, criteriu destinat diversificării lanțului de aprovizionare.
Pentru proiectele europene, prețul electricității va deveni o componentă tot mai importantă pe măsură ce electrolizoarele se ieftinesc. IEA estimează că electrolizorul reprezintă 55–65% din costul total al hidrogenului cu emisii reduse, iar stackul numai 6–9%. Restul este dominat de energie și finanțare.