Țările de Jos deschid cea mai mare instalație CCS din Europa
Unitatea Yara de la Sluiskil poate capta și lichefia până la 800.000 de tone de CO₂ anual pentru stocare sub fundul mării.
Yara International a inaugurat la Sluiskil, în sudul Țărilor de Jos, cea mai mare instalație de captare a carbonului din Europa. Unitatea poate capta și lichefia până la 800.000 de tone de dioxid de carbon pe an dintr-o fabrică de îngrășăminte, reducând emisiile unui proces industrial dificil de decarbonizat.
Datele proiectului publicate de AGERPRES arată că dioxidul de carbon va fi transportat în Norvegia și stocat de operatorul Northern Lights la 2,6 kilometri sub fundul mării. Yara estimează că instalația poate elimina aproximativ 12 milioane de tone de CO₂ pe parcursul a 15 ani.
Captarea și stocarea carbonului, cunoscută prin abrevierea CCS, separă CO₂ din fluxurile industriale, îl comprimă și îl injectează în formațiuni geologice. Tehnologia este vizată în special pentru chimie, ciment și alte activități în care electrificarea sau înlocuirea completă a procesului nu este încă disponibilă la scară comercială.
Proiectul unește trei economii europene într-un lanț industrial: emisiile sunt captate în Țările de Jos, compania dezvoltatoare este norvegiană, iar depozitarea se face pe platoul continental al Norvegiei. Logistica, contractele și monitorizarea pe termen lung sunt la fel de importante ca echipamentele instalate în fabrică.
Uniunea Europeană consideră CCS unul dintre instrumentele pentru atingerea neutralității climatice în 2050. Criticii avertizează însă că tehnologia poate prelungi folosirea combustibililor fosili și că viabilitatea sa depinde de sprijin public și de prețul carbonului. Integritatea depozitului trebuie demonstrată pe perioade mult mai lungi decât funcționarea fabricii.
Performanța reală va fi măsurată prin cantitatea captată, consumul suplimentar de energie, costul pe tonă și absența pierderilor în transport și stocare. Capacitatea de 800.000 de tone este un plafon tehnic; rapoartele anuale vor arăta cât CO₂ este eliminat efectiv și cu ce cost.
Proiectul poate deveni un reper comercial dacă funcționează constant și dacă responsabilitatea pentru carbonul stocat rămâne clară. Contractele trebuie să acopere transportul, monitorizarea și eventualele incidente. Fără date publice despre performanță și costuri, instalația va demonstra dimensiunea tehnică, dar nu și posibilitatea replicării în alte fabrici.