Randamentul obligațiunilor Japoniei pe zece ani a urcat la maximul ultimilor 30 de ani
Titlurile suverane japoneze au fost vândute puternic, pe fondul petrolului scump și al presiunilor globale asupra dobânzilor.
Randamentul obligațiunilor guvernamentale japoneze cu scadența la zece ani a urcat la 3,075% pe 24 septembrie, cel mai ridicat nivel din august 1996. Mișcarea din piața obligațiunilor Japoniei a venit după o creștere de aproximativ zece puncte de bază într-o singură ședință și arată cât de repede se transmite presiunea globală asupra costurilor de finanțare.
Investitorii au vândut titluri cu venit fix în mai multe economii, după ce prețul petrolului și temerile privind inflația au redus așteptările pentru scăderi rapide ale dobânzilor. Randamentul obligațiunilor americane pe zece ani a atins peste noapte 5,125%, maximul din 2007. Când dobânzile americane cresc, capitalul cere de regulă randamente mai mari și în alte piețe dezvoltate.
Japonia este deosebit de sensibilă la această schimbare deoarece a trăit decenii cu dobânzi foarte mici și cu intervenții ample ale băncii centrale. Creșterea randamentelor majorează treptat costul refinanțării datoriei publice și modifică evaluarea acțiunilor, imobiliarelor și creditelor. Ea poate sprijini yenul, dar efectul depinde de diferența față de dobânzile din Statele Unite și Europa.
În aceeași zi, indicele Nikkei a avansat cu 1,3%, în timp ce indicele acțiunilor asiatice din afara Japoniei a pierdut 0,94%. Diferența arată că piața de acțiuni poate interpreta randamentele mai mari și ca semn al normalizării economiei, mai ales când companiile exportatoare beneficiază de un yen competitiv. Pentru firmele cu datorii mari, însă, recalcularea costului capitalului devine inevitabilă.
Petrolul Brent se tranzacționa în jurul valorii de 102,27 dolari pe baril, iar WTI la aproximativ 91,43 dolari. Japonia importă cea mai mare parte a energiei, astfel că petrolul scump afectează balanța comercială și costurile companiilor. Dacă aceste prețuri persistă, Banca Japoniei va avea mai puțin spațiu pentru a tempera randamentele fără să slăbească moneda.
Nivelul de 3,075% nu indică automat o criză a datoriei, dar marchează o schimbare structurală. Băncile și asigurătorii pot obține venituri mai bune din portofoliile noi, în timp ce deținătorii obligațiunilor vechi înregistrează pierderi de preț. Pentru investitorii internaționali, Japonia redevine o piață în care randamentul, cursul valutar și politica monetară trebuie evaluate împreună.