Creditul crește, dar România are nevoie de finanțare care ridică productivitatea
Băncile raportează portofolii în expansiune și capital solid. Următorul test este proporția banilor care ajunge în echipamente, tehnologie, energie și companii capabile să exporte.

Două dintre marile bănci din România au publicat în aceeași săptămână cifre care arată o revenire puternică a creditării. BCR a raportat o creștere anuală de 10,9% a portofoliului net de credite, iar BRD un avans de 12,4%, incluzând leasingul. Profiturile sunt solide, capitalul depășește confortabil cerințele, iar creditele neperformante se mențin la niveluri reduse. După ani în care discuția despre finanțare a fost dominată de dobânzi și de împrumuturile statului, sistemul bancar arată că poate susține o extindere a bilanțurilor private.
Aceasta este partea bună. Partea dificilă începe după acordarea împrumutului. Creșterea volumului de credit poate alimenta investiții care măresc producția și exporturile sau poate împinge în sus prețul activelor existente. Poate finanța un utilaj care reduce consumul de energie, un software care crește randamentul unei fabrici ori o locuință cumpărată la un preț tot mai mare. Contabil, toate apar drept credit nou. Economic, efectele lor diferă radical.
România intră într-o perioadă în care această diferență devine importantă. Economia a epuizat o parte din avantajele convergenței rapide bazate pe salarii mici, consum și transfer de tehnologie prin investiții străine. Costurile salariale au crescut, populația activă scade, iar bugetul nu mai poate susține expansiunea prin deficite foarte mari fără să plătească dobânzi ridicate. Următorul ciclu de creștere trebuie să producă mai mult cu resurse limitate.
Volumul creditului spune puțin despre calitatea investiției
BCR a acordat 11,9 miliarde de lei în credite noi companiilor în primele nouă luni și spune că portofoliul corporate a crescut cu 14,2%. BRD a raportat un avans de 17,8% al creditării companiilor. Sunt ritmuri superioare creșterii economice și sugerează că firmele încă au proiecte, capital propriu și capacitatea de a suporta costul banilor.
Totuși, categoria creditelor pentru companii include nevoi foarte diferite. Capitalul de lucru menține producția și achită furnizorii, dar nu mărește neapărat capacitatea viitoare. Refinanțarea poate reduce presiunea de lichiditate fără să creeze un activ nou. Achiziția unei alte companii schimbă proprietarul și poate îmbunătăți administrarea, însă efectul depinde de integrare. Investiția în utilaje, cercetare, energie sau digitalizare are o legătură mai directă cu productivitatea, dar produce rezultate după luni sau ani.
Băncile nu pot transforma singure structura economiei, însă pot măsura mai bine destinația și rezultatul finanțărilor. O raportare publică mai detaliată ar trebui să separe investițiile productive de capitalul de lucru, refinanțări și tranzacții imobiliare. Datele agregate ar ajuta investitorii, autoritățile și firmele să vadă dacă avansul creditului se transformă în capacități noi sau doar în bilanțuri mai mari.
Ipotecile susțin construcțiile, dar pot scumpi terenul și locuința
BCR a raportat o creștere de 15,1% a soldului creditelor ipotecare și de 29,2% pentru produsul standard Casa Mea. BRD indică, la rândul său, locuințele drept principalul motor al creditării populației. Cererea are efecte economice reale: susține construcțiile, materialele, serviciile profesionale și mobilitatea familiilor.
Problema apare atunci când oferta de locuințe, infrastructura urbană și autorizarea nu țin pasul cu finanțarea. O parte mai mare din credit este atunci absorbită de prețul terenului și al apartamentului, fără o creștere proporțională a calității sau a stocului. Familiile intră în tranzacție cu datorii mai mari, iar constructorii și proprietarii terenurilor captează o parte importantă a expansiunii monetare.
Politica de locuire nu trebuie să blocheze creditul ipotecar, ci să facă oferta mai elastică. Reguli urbanistice clare, autorizare previzibilă, transport public și utilități extinse pot transforma cererea finanțată de bănci în cartiere noi și locuințe mai bune. Fără aceste condiții, accesul la credit se poate deteriora tocmai pentru cei pe care ar trebui să îi ajute.
Finanțarea verde trebuie evaluată prin energie și economii măsurabile
BCR spune că 4,4 miliarde de lei din finanțările pentru sectoare strategice au fost sustenabile, inclusiv peste 2,2 miliarde pentru energie regenerabilă și mai mult de 1,8 miliarde pentru locuințe eficiente energetic. BRD a depășit ținta de finanțare sustenabilă stabilită pentru 2027 și a ajuns la 2,8 miliarde de euro cumulat din 2021.
Aceste sume sunt relevante, dar eticheta verde trebuie urmată de rezultate. Un parc solar are valoare prin energia livrată și costul său complet, o clădire eficientă prin consumul redus, iar o fabrică modernizată prin producția obținută cu mai puține resurse. Băncile au datele contractuale și pot cere indicatori de performanță. Publicarea lor agregată ar separa proiectele care schimbă economia de cele care bifează doar o categorie de finanțare.
Există și un avantaj pentru bancă. Un proiect care reduce consumul de energie sau diversifică veniturile unui client poate diminua riscul de credit. Această legătură trebuie verificată în fluxurile de numerar, nu presupusă din clasificare. Dacă performanța energetică este măsurată corect, costul finanțării poate recompensa investiția care reduce riscul real.
Companiile românești trebuie să închidă diferența de productivitate
OECD arată că valoarea adăugată brută pe angajat este de aproximativ 45.000 de euro în filialele străine din România și de 24.000 de euro în firmele locale. Diferența limitează salariile, profiturile și capacitatea companiilor românești de a intra în segmente mai valoroase ale lanțurilor de producție.
Creditul poate finanța reducerea acestui decalaj, dar utilajul este numai o parte a soluției. Productivitatea cere procese mai bune, management, competențe, acces la piețe, standarde și relații cu furnizori mai avansați. O fabrică poate cumpăra echipamente moderne și totuși să le folosească sub capacitate dacă nu are personal pregătit, comenzi stabile sau control al calității.
De aceea, relația dintre bancă și client trebuie să depășească evaluarea garanției. Fluxurile viitoare, contractele, planul de export, pregătirea angajaților și capacitatea conducerii contează mai mult pentru productivitate decât valoarea unei clădiri puse ipotecă. Instituțiile financiare care înțeleg sectorul clientului pot finanța proiecte bune pe care o analiză mecanică le-ar respinge.
Piața de capital trebuie să completeze creditul bancar
Comisia Europeană recomandă facilitarea accesului companiilor, în special al IMM-urilor, la finanțare bancară și nebancară și observă participarea redusă la piața de capital. Recomandarea este corectă deoarece datoria are limite. O companie care dezvoltă un produs nou sau intră pe o piață riscantă are nevoie adesea de capital care absoarbe pierderile inițiale, nu de rate fixe încă din prima lună.
Băncile finanțează mai ușor active cu garanții și fluxuri previzibile. Fondurile de investiții, obligațiunile și acțiunile pot susține proiecte cu risc mai mare și maturitate lungă. România are nevoie de ambele canale, iar firmele trebuie să învețe să își pregătească guvernanța, raportarea și strategia pentru investitori externi.
Statul poate ajuta prin reguli stabile, insolvență eficientă, garanții bine țintite și baze de date care reduc asimetria de informație. Programele publice prost proiectate pot însă împinge băncile către proiecte alese administrativ și pot transfera pierderile contribuabilului. Garanția trebuie folosită acolo unde există o problemă de piață clară și un beneficiu economic verificabil.
Calitatea noului ciclu de creditare va decide ritmul convergenței
Băncile românești au capital, depozite și profituri care le permit să finanțeze economia. Companiile au nevoie de investiții, iar gospodăriile de locuințe. Faptul că portofoliile cresc este preferabil unei economii paralizate de prudență, dar succesul nu poate fi măsurat printr-un procent anual de două cifre.
În următorii ani, indicatorii relevanți vor fi producția nouă, exporturile, energia economisită, valoarea adăugată pe angajat și ponderea companiilor locale capabile să se extindă. Băncile pot publica mai multe informații despre destinația creditului, autoritățile pot reduce obstacolele pentru investiții, iar piața de capital poate prelua riscurile pe care datoria nu le suportă bine.
România are nevoie de creditare în creștere, dar mai ales de credit care schimbă felul în care se produce. Dacă finanțarea ajunge în tehnologie, competențe, energie și acces la piețe, bilanțurile bancare mai mari se vor vedea în salarii și venituri fiscale. Dacă se concentrează în prețul activelor și în acoperirea costurilor curente, expansiunea va lăsa în urmă datorii mai mari și aceeași problemă de productivitate.