Piața locuințelor are nevoie de reguli bune și de un cadastru rezilient
Noile garanții pentru cumpărătorii de locuințe sunt necesare, dar întârzierile cadastrale pot bloca pre-vânzările, finanțarea proiectelor și recunoașterea veniturilor. Protecția juridică devine eficientă numai dacă administrația poate procesa rapid și sigur documentele.

Rezultatele publicate de One United Properties pentru primele nouă luni ale anului oferă o imagine concretă a legăturii dintre protecția cumpărătorului, administrația cadastrală și finanțarea construcțiilor. Compania a raportat venituri mai mici cu 41% și un profit net în scădere cu 76%. Conducerea atribuie o parte importantă din scădere noilor etape cerute înaintea pre-vânzărilor și întârzierilor produse după atacul informatic asupra sistemului cadastral.
Cifrele unei companii nu descriu întreaga piață, iar explicațiile conducerii trebuie tratate ca atare. Ele arată însă un mecanism economic real. Când legea condiționează promisiunea de vânzare de existența documentației cadastrale, capacitatea administrației de a emite și înscrie actele devine parte din lanțul de producție al locuinței. O întârziere la cadastru poate amâna contractul, încasarea avansului, creditul de construcție și recunoașterea venitului.
Legea nr. 207/2025 a fost adoptată după cazuri în care cumpărătorii au plătit sume mari pentru locuințe viitoare fără protecții suficiente. Noul cadru impune notarea autorizației de construire, preapartamentarea, deschiderea cărților funciare pentru unitățile viitoare și autentificarea promisiunilor. Suma rezervării este plafonată la 5% din preț, iar durata, la 60 de zile; avansurile intră într-un cont distinct și pot fi folosite numai pentru proiectul respectiv, în limite legate de etapele lucrării.
Aceste reguli răspund unei probleme autentice. Cumpărătorul nu este creditor profesionist, nu poate audita zilnic dezvoltatorul și, de regulă, își concentrează o mare parte din economii într-o singură tranzacție. Notarea în cartea funciară și separarea banilor reduc riscul ca aceeași locuință să fie promisă de mai multe ori sau ca avansurile unui proiect să fie mutate către altul.
Protecția juridică schimbă modelul de finanțare
În vechiul model, dezvoltatorul putea folosi rapid avansurile pentru a finanța lucrările. Această practică reducea nevoia de capital propriu și credit bancar, dar transfera o parte mare din riscul proiectului către cumpărător. Noul sistem mută riscul către acționari, bănci și dezvoltator. Din perspectiva stabilității pieței, direcția este corectă: actorii care evaluează profesional riscul și îi stabilesc costul trebuie să îl suporte într-o proporție mai mare.
Schimbarea are un cost. Capitalul propriu este scump, iar creditul de construcție vine cu dobândă, garanții și condiții de tragere. Proiectele slabe, insuficient capitalizate sau bazate pe rotația permanentă a avansurilor vor avea dificultăți. Unele vor fi amânate, altele vor fi redimensionate, iar o parte dintre dezvoltatori vor ieși din piață. Aceasta poate fi o formă sănătoasă de selecție, dacă regulile sunt aplicate uniform și administrația funcționează previzibil.
Problema apare atunci când costul nu vine din evaluarea economică a proiectului, ci din durata imprevizibilă a unei proceduri publice. O bancă poate calcula riscul de piață și marja unui dezvoltator, dar nu poate evalua eficient costul unui blocaj administrativ fără termen. Incertitudinea duce la rezerve preventive de lichiditate, dobânzi mai mari și mai puține proiecte începute.
Cadastrul a devenit infrastructură economică
Preapartamentarea nu este o formalitate decorativă. Ea creează identitatea juridică a locuinței viitoare și permite urmărirea promisiunii. Dar această funcție înseamnă că sistemul de cadastru trebuie administrat ca infrastructură critică, alături de plăți, energie și comunicații. Disponibilitatea, securitatea cibernetică, copiile de rezervă și recuperarea după incident au efect direct asupra pieței locuințelor.
Atacul informatic din iulie, invocat în raportarea One United, arată costul unei întreruperi. Chiar dacă aplicațiile revin online, cererile acumulate nu dispar. Birourile teritoriale trebuie să proceseze simultan fluxul nou și restanțele. Fără date publice despre stocul de cereri, durata medie de soluționare și diferențele dintre județe, companiile și cumpărătorii nu își pot construi un calendar realist.
ANCPI ar trebui să publice săptămânal câțiva indicatori simpli: cereri primite, cereri soluționate, numărul cererilor restante, durata mediană de soluționare și ponderea dosarelor returnate pentru completări. Indicatorii trebuie defalcați pe oficii teritoriale și pe principalele tipuri de operațiuni. Scopul nu este un clasament punitiv, ci identificarea rapidă a blocajelor și mutarea temporară a capacității acolo unde este nevoie.
Termenele administrative trebuie să fie măsurabile
O lege care introduce o etapă obligatorie trebuie însoțită de o estimare a volumului și de resursele necesare. Câte proiecte intră anual în preapartamentare? Câți inspectori și registratori sunt necesari? Ce parte poate fi verificată automat și unde este obligatorie judecata unui specialist? Fără aceste răspunsuri, protecția consumatorului riscă să fie asociată în mod nedrept cu întârzierile, deși cauza reală este capacitatea insuficientă de implementare.
Soluția nu este relaxarea cerințelor privind trasabilitatea avansurilor. România are nevoie de standarde tehnice uniforme pentru documentația digitală, validări automate înaintea depunerii și o interfață prin care notarul, dezvoltatorul, banca și cadastrul să vadă stadiul cererii. Erorile de formă trebuie semnalate înainte ca dosarul să intre în coadă, nu după săptămâni de așteptare.
Sunt utile și termene diferențiate. Proiectele standardizate, fără sarcini juridice complicate, pot urma un flux rapid. Cazurile cu modificări de autorizație, dezmembrări sau litigii necesită analiză mai lungă. Tratate identic, dosarele simple ajung să aștepte după cele dificile, iar resursa calificată este folosită ineficient.
Băncile trebuie să impună mai multă disciplină financiară
Contul distinct pentru avansuri are valoare numai dacă utilizarea banilor poate fi verificată. Legea cere ca sumele să fie cheltuite pentru proiect și condiționează unele trageri de stadiul lucrărilor. Banca ce administrează contul și dirigintele de șantier devin verigi importante. Procedurile lor trebuie să fie clare, auditate și suficient de rapide încât plățile legitime către constructori să nu fie blocate.
Creditorii pot îmbunătăți piața prin analiza costului complet, a ritmului de vânzare și a expunerii dezvoltatorului pe mai multe proiecte. Un proiect finanțat pe baza unor ipoteze prudente rezistă mai bine la o lună slabă de vânzări sau la o întârziere administrativă. În schimb, finanțarea care presupune permanent pre-vânzări accelerate recreează vulnerabilitatea pe care legea încearcă să o reducă.
Pentru cumpărători, protecția trebuie explicată în limbaj simplu. Extrasul de carte funciară, numărul autorizației, stadiul construcției, contul în care intră avansul și condițiile de restituire trebuie prezentate înaintea plății. Un portal public poate permite verificarea documentelor esențiale fără deplasări și fără interpretări juridice sofisticate.
Costul întârzierilor ajunge în prețul locuinței
Dezvoltatorii vor încerca să transfere o parte din costul capitalului și al întârzierilor către preț. Piața limitează transferul: dacă veniturile cumpărătorilor și creditul ipotecar nu susțin prețuri mai mari, marja scade sau proiectul este amânat. În orașele cu ofertă redusă, blocajele prelungite pot accentua presiunea asupra chiriilor și pot întârzia livrarea de locuințe noi.
De aceea, dezbaterea nu trebuie redusă la conflictul dintre dezvoltatori și cumpărători. Ambele părți au nevoie de titluri juridice clare și de o administrație rapidă. Cumpărătorul pierde când avansul este expus, dar pierde și când un dosar stă luni fără explicație, iar prețul finanțării se adaugă locuinței.
Guvernul ar trebui să evalueze noul cadru după un an pe baza datelor, nu a presiunii grupurilor interesate. Indicatorii relevanți sunt numărul proiectelor preapartamentate, timpul de procesare, avansurile păstrate în conturi distincte, numărul litigiilor, al insolvențelor și al proiectelor finalizate, precum și diferența dintre prețurile promise și cele de livrare. Dacă apar blocaje, trebuie corectată procedura, păstrând protecția de fond.
Regulile adoptate în 2025 pot profesionaliza piața locuințelor. Pentru ca acest lucru să se întâmple, cadastrul trebuie să fie sigur, transparent și dimensionat pentru volumul creat chiar de lege. Protecția consumatorului și viteza administrativă nu sunt obiective rivale. Împreună, ele reduc riscul, costul finanțării și spațiul pentru abuz. Tratate separat, ambele rămân incomplete.