Opinie · Companii și reglementare

observatoreconomic.ro · 20 octombrie 2026

Toate articolele

România legiferează costuri fără să le măsoare

Proiectul care extinde activitățile rezervate avocaților arată o problemă mai veche: Parlamentul distribuie obligații și privilegii înainte să calculeze efectul asupra firmelor și concurenței.

Antreprenor analizând documente într-un atelier

O regulă nouă are întotdeauna un preț, chiar dacă textul legii nu conține nicio sumă. Cineva trebuie să citească, să adapteze proceduri, să cumpere un serviciu, să aștepte o aprobare ori să suporte riscul unei sancțiuni. În România, acest preț este calculat prea rar înainte de vot. Proiectul B563/2026, care extinde activitățile rezervate avocaților, este un caz limpede: beneficiul este descris în termeni generali, iar factura pentru companii lipsește din documentația inițiatorilor.

Textul propune ca anumite contracte pentru care legea cere forma scrisă să fie întocmite de avocat. Include și redactarea sau depunerea actelor privind înființarea, modificarea și încetarea persoanelor juridice între activitățile profesiei, iar lista cuprinde recuperarea creanțelor, publicitatea mobiliară și alte operațiuni. Romanian Business Leaders estimează un cost de peste 100 de milioane de euro pe an pentru acte societare și contracte comerciale uzuale. Estimarea poate fi discutată. Absența unui calcul oficial este mai greu de apărat.

Inițiatorii invocă protecția clientului, răspunderea profesională, secretul și adaptarea la serviciile juridice digitale. Sunt obiective legitime. Contractele greșite produc litigii, iar antreprenorii pot economisi bani atunci când cer sfatul potrivit la început. Dar de aici nu rezultă că orice înscris trebuie trecut printr-un furnizor impus prin lege. Între serviciul util și serviciul obligatoriu există o diferență economică majoră: în primul caz clientul compară prețul cu riscul; în al doilea, statul face alegerea în locul lui.

O piață rezervată schimbă prețul

Când legea limitează cine poate presta un serviciu, oferta se restrânge. Uneori restricția este necesară. Medicina, auditul, proiectarea unor structuri și reprezentarea în instanță cer calificări, asigurări și control profesional deoarece eroarea poate produce un prejudiciu mare sau greu de reparat. Justificarea trebuie legată de risc și proporționalitate, nu de dorința unei profesii de a-și extinde domeniul.

În cazul actelor societare și al contractelor uzuale, firmele folosesc astăzi o combinație de departamente interne, consilieri juridici, contabili, camere de comerț, platforme și avocați. Antreprenorul cheamă avocatul când tranzacția este importantă, clauza este neobișnuită ori partenerul prezintă un risc. Pentru documentele repetitive, compania folosește modele și controale interne. Obligația generală ar muta toate aceste cazuri către o piață cu acces profesional limitat.

Efectul nu se vede numai în onorariu. Apare un timp suplimentar de coordonare, o dependență de disponibilitatea prestatorului și un cost mai mare pentru modificările frecvente. O companie mare poate negocia un abonament. Un atelier cu câțiva angajați plătește prețul de listă și pierde mai mult timp raportat la cifra sa de afaceri. Regula aparent egală este regresivă: apasă mai tare pe firma mică.

Dacă intervenția avocatului reduce suficient fraudele, litigiile și contractele nevalabile, costul se poate justifica. Pentru a demonstra asta, inițiatorii ar trebui să arate câte astfel de probleme apar, ce prejudicii produc, ce parte ar fi prevenită de noua obligație și ce alternative mai ieftine există. Expunerea de motive discută garanțiile profesiei, dar nu oferă această comparație.

România promite simplificare și votează proceduri

Contradicția este mai mare deoarece toate programele de competitivitate promit digitalizarea relației dintre firmă și stat. Registrul Comerțului ar trebui să permită operațiuni mai rapide, documente standard și verificări automate. Uniunea Europeană urmărește reducerea cu 25% a sarcinilor administrative pentru companii și cu 35% pentru întreprinderile mici. România declară aceleași obiective, apoi discută introducerea unui intermediar obligatoriu între antreprenor și o procedură digitală.

Digitalizarea nu înseamnă mutarea unei hârtii într-un formular online. Înseamnă eliminarea informațiilor pe care statul le are deja, standardizarea cazurilor simple și concentrarea controlului uman acolo unde riscul este mare. Un registru modern poate verifica identitatea, calitatea semnatarului, existența unor clauze obligatorii și coerența datelor. Avocatul rămâne esențial pentru structurarea unei tranzacții, negociere și litigiu, nu pentru confirmarea mecanică a fiecărui model standard.

Proiectul este cu atât mai neobișnuit cu cât acordă UNBR un drept explicit de consultare pentru actele normative care privesc profesia. Consultarea unei organizații profesionale este normală. Firmele afectate de extinderea pieței rezervate trebuie să aibă același acces la dezbatere. O regulă nu devine echilibrată dacă beneficiarii sunt consultați, iar plătitorii află după depunerea inițiativei.

Evaluarea de impact trebuie să schimbe proiectul

În România, evaluarea de impact este tratată adesea ca un formular care justifică decizia deja luată. O analiză serioasă poate duce la renunțarea la măsură, limitarea ei ori introducerea unor excepții. Ar trebui să identifice problema, numărul de cazuri, opțiunile, costul administrativ, efectul asupra concurenței și modul de verificare după intrarea în vigoare.

Pentru B563/2026, analiza ar trebui să separe actele cu risc ridicat de operațiunile standard. Ar trebui să arate ce firme au consilieri juridici proprii, cum sunt tratate grupurile care folosesc modele comune, ce se întâmplă cu platformele de înființare și dacă un contract electronic intră în aceeași obligație. Trebuie evaluat și efectul asupra onorariilor într-o piață unde cererea ar crește prin lege peste noapte.

Consiliul Concurenței ar trebui să examineze exclusivitățile. Ministerul Justiției, Registrul Comerțului și organizațiile de afaceri trebuie să furnizeze volume și costuri. UNBR poate prezenta date despre erorile și litigiile pe care intervenția profesională le-ar preveni. Din această confruntare poate rezulta o regulă limitată, o asigurare de răspundere, un standard de document sau concluzia că actualul sistem este suficient.

Un test simplu pentru orice obligație nouă

Parlamentul ar putea impune un test pentru proiectele care transferă costuri către firme. Prima întrebare: ce problemă măsurabilă rezolvă? A doua: de ce opțiunea obligatorie este mai bună decât informarea, standardizarea, răspunderea civilă sau controlul țintit? A treia: cine plătește și cât? A patra: ce indicator va arăta după doi ani că măsura a funcționat? Dacă inițiatorii nu pot răspunde, proiectul ar trebui întors pentru documentare.

Acest test este important într-o economie cu creștere modestă, credit scump și firme mici subcapitalizate. Fiecare obligație izolată pare suportabilă: un aviz, o raportare, un registru, un abonament profesional. Împreună, ele consumă timpul antreprenorului și ridică pragul de intrare pe piață. Companiile mari absorb costul și uneori îl transformă într-un avantaj față de concurenții mai mici. Economia pierde exact firmele care ar putea aduce presiune competitivă și inovație.

Un stat eficient nu este cel care renunță la reguli. Este cel care alege reguli cu efect verificabil și cost proporțional. Protecția juridică, concurența și digitalizarea pot fi urmărite simultan dacă obligațiile sunt desenate pornind de la risc. Ele intră în conflict atunci când o profesie primește o piață rezervată, iar efectul asupra celorlalți este lăsat pentru mai târziu.

Senatul are acum ocazia să oprească procedura rapidă și să ceară date. Nu ar fi un gest împotriva avocaților. Ar fi o dovadă că legiferarea economică începe cu problema publică, nu cu extinderea atribuțiilor unui grup. Firmele au nevoie de consiliere juridică bună și o cumpără atunci când valoarea ei este clară. Parlamentul trebuie să explice de ce, în anumite situații, alegerea voluntară nu mai este suficientă.

B563/2026 poate fi corectat, restrâns sau retras. Lecția mai importantă rămâne valabilă pentru următoarea lege fiscală, de mediu ori a muncii. Costurile de conformare sunt costuri economice. Ele intră în prețuri, reduc investițiile și descurajează firmele tinere. Dacă statul nu le măsoară înainte de vot, le va descoperi mai târziu în productivitate slabă, concentrare și neîncrederea antreprenorilor.