Pierderile din termoficarea Bucureștiului obligă ELCEN să adauge 1,86 milioane de litri de apă pe oră
Debitul de adaos a depășit limitele de avarie în zona CET București Sud. Situația mărește consumul de energie și reactivi, solicită echipamentele și expune vulnerabilitatea rețelei vechi.

ELCEN introduce suplimentar în sistemul de termoficare 1.860 de tone de apă pe oră, echivalentul a 1,86 milioane de litri, pentru a compensa pierderile din rețeaua operată de Termoenergetica. Compania de producție avertizează că avariile și șantierele deschise au dus debitul de adaos la un nivel care suprasolicită instalațiile centralelor și poate afecta atât furnizarea căldurii, cât și producția de electricitate.
Apa tratată și încălzită pleacă din centrale către rețeaua de transport și distribuție. Când conductele pierd agent termic, sistemul trebuie completat cu apă rece, care coboară temperatura pe retur. ELCEN consumă apoi energie și substanțe pentru tratare ca să readucă volumul la parametrii tehnologici. O problemă din rețea se transformă astfel într-un cost suplimentar în centrale.
Compania precizează că nu a oprit furnizarea agentului termic. Parametrii slabi resimțiți în unele locuințe apar când presiunea și temperatura se degradează înainte ca apa să ajungă la consumatori. Distincția este importantă pentru responsabilitate: ELCEN produce până la limita centralelor, iar Termoenergetica exploatează conductele prin care energia ajunge în cartiere.
CET București Sud funcționează peste regimul de avarie
La CET București Sud, debitul de adaos depășește constant 900 de tone pe oră, adică aproximativ 15.000 de litri pe minut. Contractul dintre operatori prevede 400 de tone pe oră în regim obișnuit și 600 de tone în regim de avarie. Nivelul real este de peste două ori mai mare decât baza contractuală și cu aproximativ 50% peste limita de avarie.
Această diferență solicită instalațiile de tratare, pompele și circuitele auxiliare. ELCEN enumeră consumuri mai mari de energie și reactivi chimici, uzură accelerată și risc de indisponibilitate a unor echipamente. Dacă instalațiile nu mai pot compensa volumul pierdut, centralele pot avea dificultăți în menținerea condițiilor de funcționare.
Energia termică înglobată în apa pierdută este echivalentă, potrivit ELCEN, cu producția unui cazan de apă fierbinte de 100 Gcal pe oră. Comparația arată dimensiunea economică a pierderii: nu dispare doar apă, ci și energie, substanțe de tratare, electricitate pentru pompare și ore de funcționare ale echipamentelor.
Centralele din București produc simultan căldură și electricitate. O avarie sau o limitare a unui grup poate afecta ambele piețe, mai ales în perioadele reci, când cererea este mare. De aceea compania prezintă situația ca pe un risc de siguranță energetică, nu doar ca pe o problemă de confort urban.
Rețeaua se modernizează, dar baza veche rămâne mare
Primăria Capitalei a anunțat în septembrie că proiectul finanțat prin POIM și Programul Dezvoltare Durabilă acoperă modernizarea a 212 kilometri de conducte, cu o valoare totală de 1,76 miliarde de lei, dintre care 1,3 miliarde reprezintă finanțare nerambursabilă. Alte lucrări sunt plătite din bugetul local și din Programul Termoficare.
La începutul lui noiembrie, municipalitatea arăta că o parte a șantierelor se desfășoară în galerii subterane și include consolidarea căminelor și refacerea structurilor de beton, nu doar înlocuirea țevilor. Complexitatea explică durata lucrărilor, dar nu reduce presiunea din această iarnă: rețeaua continuă să opereze în timp ce tronsoanele sunt deschise sau reabilitate.
Primarul general estima în vară o pierdere reală de aproximativ 38%, în scădere, dar încă mult peste pierderea de 22% recunoscută în tariful reglementat. Diferența dintre pierderea tehnică și cea recunoscută produce și o problemă financiară. Termoenergetica cumpără energia de la ELCEN, însă nu poate recupera integral costul prin tarif și subvenție.
Datoriile dintre cele două companii complică investițiile. Dacă veniturile curente sunt consumate de plata energiei, penalități și reparații urgente, rămân mai puține resurse pentru înlocuirea planificată a conductelor. În același timp, ELCEN are propriul program de modernizare a centralelor, iar lipsa încasărilor poate încetini proiectele de producție.
Costul pierderilor ajunge în buget și în factură
Sistemul este finanțat printr-o combinație de tarif plătit de consumatori și subvenție municipală. Pierderile ridicate cresc necesarul de producție pentru aceeași cantitate de căldură utilă, iar costul apare în achizițiile Termoenergetica și în presiunea asupra bugetului Bucureștiului. Chiar când tariful populației rămâne neschimbat, contribuabilul suportă diferența prin alocările locale.
O evaluare economică serioasă trebuie să compare costul reparațiilor rapide cu cel al înlocuirii integrale. Peticirea unui tronson poate restabili serviciul repede, dar repetarea intervențiilor pe conducte foarte vechi devine scumpă. Înlocuirea cere capital și disconfort temporar, însă reduce energia cumpărată și riscul de avarie pe termen lung.
Prioritizarea ar trebui făcută după pierderea măsurată, numărul de consumatori, consecințele unei avarii și coordonarea cu alte lucrări stradale. Datele din punctele termice și din rețeaua primară pot orienta investiția către tronsoanele cu cel mai mare randament, în locul unei împărțiri uniforme a banilor.
Indicatorul decisiv al acestei ierni va fi debitul de adaos. Scăderea lui ar arăta că închiderea șantierelor și noile conducte reduc pierderile. Menținerea la nivelul anunțat de ELCEN ar însemna costuri mari, echipamente suprasolicitate și un sistem vulnerabil exact în lunile cu cea mai mare cerere.