Eliminarea treptată a importurilor de gaz rusesc din Uniunea Europeană creează oportunități de diversificare pentru Europa Centrală și de Est, dar va cere investiții coordonate în interconectări, stocare și contracte flexibile. Regiunea poate transforma o vulnerabilitate istorică într-un avantaj de tranzit și aprovizionare dacă evită apariția unor dependențe noi.
Agenția Internațională pentru Energie estimează că măsurile europene ar putea reduce cu aproximativ 33 de miliarde de metri cubi livrările rusești prin conducte și sub formă de gaz natural lichefiat între 2025 și 2028. Raportul AIE pentru piața gazelor arată că retragerea volumelor rusești deschide spațiu pentru furnizori alternativi de LNG și pentru rute regionale mai bine conectate.
Pentru statele central și est-europene, infrastructura este esențială. Terminalele de LNG din nordul și sudul continentului, coridorul vertical, livrările din Norvegia și Azerbaidjan și producția regională pot funcționa împreună doar dacă rețelele permit fluxuri în ambele sensuri și dacă tarifele nu blochează transportul transfrontalier.
România poate avea un rol mai mare prin producția internă și prin viitoarele volume din Marea Neagră. Avantajul nu este automat: sunt necesare conducte, capacități de comprimare, reguli stabile și contracte care să permită vânzarea gazului către piețele vecine fără a afecta securitatea consumatorilor interni.
AIE avertizează că diversificarea furnizorilor nu este suficientă. Un raport recent despre rezerve și flexibilitate recomandă combinarea depozitelor subterane, a stocurilor de LNG, a contractelor comerciale flexibile și a mecanismelor de urgență. Cele două crize majore ale gazelor din ultimii cinci ani au arătat că scenariile considerate cândva extreme se pot materializa.
Piața rămâne globală. Dacă Asia atrage mai multe cargouri de LNG, Europa poate fi obligată să plătească prețuri mai mari pentru a redirecționa oferta. De aceea, eficiența energetică, sursele regenerabile, capacitatea de răspuns la cerere și producția de gaze cu emisii reduse fac parte din aceeași strategie de securitate.
Coordonarea regională poate reduce costul rezervelor. Capacitatea neutilizată într-o țară poate sprijini un vecin în criză, cu condiția ca regulile de solidaritate și accesul la infrastructură să fie stabilite înaintea apariției deficitului.
Pentru companii, tranziția poate aduce atât costuri, cât și oportunități. Operatorii de infrastructură, furnizorii, traderii și producătorii de echipamente pot beneficia de investiții noi. Marii consumatori industriali au însă nevoie de contracte previzibile și de protecție împotriva volatilității, altfel prețul diversificării poate afecta competitivitatea.