România · Fiscalitate

observatoreconomic.ro · 29 octombrie 2026

Toate articolele

România a rămas pe penultimul loc în UE la veniturile din taxe și contribuții

Încasările au reprezentat 29,2% din PIB în 2025, peste Irlanda și sub toate celelalte state membre. În același an, România a avut cel mai mare deficit bugetar din Uniune.

Antreprenoare verificând documente contabile

Veniturile României din taxe și contribuții sociale au reprezentat 29,2% din produsul intern brut în 2025, a doua cea mai mică pondere din Uniunea Europeană. Numai Irlanda, cu 22,4% din PIB, a înregistrat un nivel mai redus, potrivit datelor de finanțe publice actualizate de Eurostat.

Bulgaria și Malta s-au situat la 30% din PIB, iar statele cu cele mai mari ponderi au fost Franța, cu 45,4%, Danemarca, cu 44,3%, Austria, cu 43,7%, și Belgia, cu 43,5%. Diferențele reflectă atât nivelul cotelor, cât și baza de impozitare, conformarea, structura economiei și ponderea contribuțiilor sociale.

Comparația nu spune că un nivel mai mare este automat mai eficient. Două state pot colecta ponderi similare și pot oferi servicii publice foarte diferite. Pentru România, cifra devine însă relevantă deoarece coexistă cu cel mai mare deficit bugetar din UE în 2025, de 7,9% din PIB.

Veniturile publice totale rămân mult sub media europeană

Datele Eurostat privind deficitul arată că veniturile totale ale administrației publice au fost de 35,4% din PIB în România, față de 46,4% în Uniunea Europeană. Cheltuielile au ajuns la 43,3% din PIB, sub media UE de 49,5%, dar diferența dintre venituri și cheltuieli a fost mult mai mare.

Această structură schimbă diagnosticul. România nu este un stat cu o pondere foarte ridicată a cheltuielilor în PIB și venituri aproape suficiente, ci unul care finanțează servicii publice, salarii, pensii, investiții și dobânzi dintr-o bază de venituri îngustă. Ajustarea exclusiv prin reducerea cheltuielilor ar lovi rapid investițiile și serviciile, iar majorarea repetată a cotelor poate slăbi conformarea și predictibilitatea.

În 2025, taxele au reprezentat 49,3% din veniturile totale ale administrației publice din România. Restul provine în principal din contribuții sociale, venituri din proprietate, vânzări și transferuri. Structura arată de ce dezbaterea despre fiscalitate trebuie să includă atât impozitele, cât și contribuțiile și veniturile nefiscale.

Dobânzile consumă o parte în creștere din buget

Cheltuielile cu veniturile din proprietate, categorie dominată de dobânzi, au reprezentat 6,5% din cheltuielile publice totale ale României. Ponderea a fost depășită în UE de Ungaria, Italia și Grecia. Costul finanțării limitează spațiul pentru investiții și servicii chiar înainte de a începe o consolidare bugetară mai amplă.

Datoria publică a României a ajuns la 59,3% din PIB la sfârșitul lui 2025. Nivelul este mai mic decât în economiile foarte îndatorate din sudul Europei, dar viteza de creștere, deficitul și dobânzile ridicate contează pentru investitori. O datorie moderată poate deveni costisitoare dacă se acumulează rapid și este refinanțată la randamente mari.

Încasarea mai bună cere administrație, nu doar cote

Ponderea redusă a veniturilor are mai multe cauze: cote nominale moderate pentru unele impozite, facilități și regimuri speciale, economie informală, colectare inegală și taxe locale cu baze vechi. Eliminarea unei singure excepții sau creșterea unei cote nu poate acoperi întregul decalaj față de media europeană.

Digitalizarea poate reduce frauda și întârzierile, dar funcționează doar dacă datele sunt folosite pentru controale țintite, rambursări rapide și servicii simple pentru contribuabili. Raportările paralele și schimbările frecvente de format pot crește costul de conformare fără să îmbunătățească suficient încasările.

România are nevoie de o bază mai largă, reguli stabile și o evaluare a cheltuielilor fiscale. Fiecare scutire trebuie comparată cu obiectivul declarat, numărul beneficiarilor și costul bugetar. În paralel, investițiile publice trebuie protejate, deoarece ele pot lărgi baza economică din care se vor încasa taxele viitoare.

Poziția penultimă în clasamentul european nu oferă o soluție unică, dar arată dimensiunea constrângerii. Un stat care colectează 29,2% din PIB și înregistrează un deficit de 7,9% nu poate menține mult timp aceleași promisiuni, aceeași calitate administrativă și același cost al finanțării. Alegerea reală este între o consolidare ordonată, întinsă pe mai mulți ani, și corecții succesive făcute sub presiunea piețelor.