Seceta reduce cu 7% recolta de cereale a Germaniei

Producția de cereale a Germaniei este estimată la 41,9 milioane de tone în 2026, cu 7% sub cele 45,2 milioane de tone recoltate anul trecut. Randamentul mediu ar urma să scadă cu 9%. Nivelul total este ușor sub media de 42,5 milioane de tone din ultimii cinci ani.

Conform estimării Asociației Fermierilor Germani, o primăvară foarte uscată și valul de căldură din a doua jumătate a lunii iunie au grăbit coacerea cerealelor. Diferențele regionale sunt mari: sudul Germaniei, inclusiv Baden-Württemberg și Bavaria, a fost lovit mai sever decât zonele din nord.

Lipsa ploilor a afectat furajele și unele culturi nu mai pot recupera pierderea chiar dacă temperaturile au coborât. Rapița de iarnă a avut un randament cu aproximativ 20% mai mic, în timp ce orzul de iarnă a rezistat mai bine, cu o scădere de 4%, deoarece ajunsese mai devreme la maturitate.

Fermierii se confruntă simultan cu prețuri mici la producție și costuri ridicate pentru motorină, pesticide și îngrășăminte. Combinația comprimă lichiditatea și poate face dificilă finanțarea următorului sezon. O recoltă mai mică nu aduce automat venituri mai mari, deoarece prețurile depind de piața europeană și mondială.

Asociația cere guvernului federal un program de urgență, inclusiv reducerea taxei pe motorină. Ministrul german al Agriculturii a anunțat că va solicita sprijin european. Ajutorul public trebuie să distingă între pierderi excepționale și riscul normal al afacerii, pentru a evita subvenționarea permanentă a unor modele neadaptate climei.

Efectul asupra consumatorilor va depinde de recoltele din alte țări, stocuri și costurile de procesare. Pentru ferme, problema imediată este fluxul de numerar; pentru politica agricolă, problema structurală este adaptarea. Investițiile în soiuri rezistente, sol și gestionarea apei pot reduce vulnerabilitatea, dar necesită timp și finanțare înaintea următorului episod de secetă.

Asigurările agricole pot distribui o parte din risc, dar primele cresc atunci când evenimentele devin mai frecvente. Dacă pierderile nu mai sunt excepționale, subvenția de urgență devine cost recurent. Politica publică trebuie să lege sprijinul imediat de măsuri verificabile de adaptare, altfel vulnerabilitatea rămâne neschimbată.