Energia din surse regenerabile a reprezentat 26,2% din consumul final brut de energie al Uniunii Europene în 2025, potrivit datelor publicate de Eurostat. Ponderea a crescut de la 25,2% în 2024 și de la 9,6% în 2004. Indicatorul include consumul din electricitate, încălzire și răcire și transport, conform metodologiei europene. El nu se referă doar la producția de electricitate și nu poate fi comparat direct cu ponderea regenerabilelor în mixul de generare al unei anumite ore.
26,2% — Ponderea energiei regenerabile. din consumul final brut de energie al UE în 2025
Uniunea și-a stabilit pentru 2030 o țintă obligatorie de cel puțin 42,5% energie regenerabilă în consumul final brut. Diferența față de nivelul din 2025 este de 16,3 puncte procentuale. Eurostat arată că atingerea țintei ar necesita o creștere medie de aproximativ 3,3 puncte procentuale pe an în perioada 2026–2030. Acest ritm este considerabil mai rapid decât avansul de un punct înregistrat între 2024 și 2025 și presupune investiții și modificări ale consumului în mai multe sectoare.
Suedia a avut cea mai mare pondere națională în 2025, de 65,4%, urmată de Finlanda cu 53% și Danemarca cu 48,2%. Cele mai mici ponderi au fost raportate în Belgia, 14,9%, Slovacia, 16,3%, și Irlanda, 17,2%. Diferențele provin din resurse naturale, politici, infrastructură, structura industriei și modul în care energia este folosită. Un nivel ridicat într-o țară nu înseamnă neapărat că toate sectoarele sale au aceeași performanță.
În producția și consumul de electricitate, regenerabilele au ajuns la 49,9% în UE în 2025, cu 2,4 puncte procentuale peste anul precedent. În 2004, ponderea era de 15,9%. Austria a înregistrat 90,8%, iar Suedia 89,2%. Danemarca a ajuns la 77,7%, Portugalia la 65,6%, Grecia la 60,9% și Spania la 60,7%. Hidroenergia, energia eoliană și cea solară au ponderi diferite de la o țară la alta și pot varia cu vremea.
Pentru încălzire și răcire, ponderea surselor regenerabile a fost de 27,4% în 2025, cu 0,7 puncte procentuale mai mare decât în 2024. Acest sector include consumul din clădiri și procese industriale și este distinct de electricitate. Ritmul mai lent arată dificultatea înlocuirii combustibililor fosili utilizați direct pentru încălzire sau producerea căldurii. Pompe de căldură, biomasă, rețele termice și electrificarea proceselor pot contribui, dar implementarea depinde de infrastructură și investiții.
Creșterea la 26,2% confirmă extinderea surselor regenerabile, însă distanța față de ținta din 2030 rămâne mare. Procentele nu măsoară singure securitatea energetică, costul sistemului sau emisiile totale, deoarece acestea depind și de rețele, stocare, flexibilitate, eficiență și consumul absolut. Următorii cinci ani vor trebui să combine instalarea de capacități noi cu electrificarea și reducerea consumului de combustibili fosili. Datele anuale viitoare vor arăta dacă ritmul se apropie de media necesară pentru obiectivul european.