Capacitatea energetică instalată a României depășește 20.000 MW

Puterea instalată în Sistemul Energetic Național a ajuns la 20.206 MW la 1 august, potrivit capacităților licențiate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei și centralizate de Transelectrica. Pragul de 20.000 MW este depășit după o perioadă în care retragerea unor grupuri termo a redus baza de producție. Noua structură este însă mult mai dependentă de vreme decât cea din trecut.

Datele Transelectrica analizate de Economica.net arată că aproximativ 70% din capacitatea instalată provine din surse regenerabile dacă sunt incluse hidrocentralele, cu aproape 6.700 MW. Procentul măsoară puterea nominală disponibilă în licențe, nu producția efectivă din fiecare oră. O centrală eoliană, fotovoltaică sau hidro nu livrează permanent la capacitatea înscrisă.

Parcurile fotovoltaice dispecerizabile au depășit 4.000 MW și au ajuns la 4.163 MW. Cu o lună înainte figurau 3.840 MW, ceea ce înseamnă că în iulie au fost adăugate în evidențe capacități de 323 MW. La acestea se adaugă aproximativ 3.900 MW instalați de prosumatori, astfel că fotovoltaicul total se apropie de 8.000 MW.

Capacitatea eoliană a crescut cu încă 106 MW într-o lună. Au apărut și câteva zeci de megawați suplimentari în centrale pe gaze, înaintea proiectelor mari așteptate la Mintia și Iernut. Aceste proiecte sunt anunțate pentru operare comercială în anul următor, dar nu trebuie incluse în producția disponibilă până când punerea în funcțiune nu este confirmată.

În schimb, cărbunele a coborât la zece grupuri și o putere licențiată de aproximativ 1.600 MW. Numai în primele trei luni din 2026 au ieșit din sistem 335 MW. În patru ani, capacitatea centralelor pe cărbune s-a înjumătățit, pe fondul închiderilor, retragerii licențelor și angajamentelor de decarbonare.

Pentru funcționarea sistemului, diferența dintre capacitate și energie produsă este decisivă. Fotovoltaicul acoperă mai bine orele cu soare, dar scade seara, în timp ce vântul și debitele hidro variază. Rețeaua are nevoie de surse flexibile, stocare, importuri și management al consumului pentru a echilibra fiecare interval, nu doar de o sumă mare a puterilor nominale.

Depășirea pragului este un semnal al investițiilor noi, dar nu elimină riscul de deficit în orele dificile. Indicatorii care trebuie urmăriți sunt producția efectivă, capacitatea de stocare, disponibilitatea grupurilor clasice și noile racordări. Tranziția schimbă nu numai sursa energiei, ci și modul în care România trebuie să planifice siguranța sistemului.