Numărul firmelor dizolvate crește cu 12,95% în primul semestru

În România au fost dizolvate 29.818 firme în primul semestru din 2026, cu 12,95% mai multe decât în aceeași perioadă a anului trecut. În primele șase luni din 2025 fuseseră consemnate 26.400 de dizolvări, potrivit datelor centralizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Datele ONRC publicate de DigiEconomic arată că Bucureștiul a avut 6.402 firme dizolvate, cu 23,81% mai multe decât în primul semestru din 2025. Clujul a urmat cu 1.740 de cazuri, Ilfov cu 1.552 și Timiș cu 1.325. Volume ridicate au fost raportate și în Constanța, Iași și Brașov.

Creșterile procentuale cele mai mari au apărut în Călărași, cu 47,13%, Ialomița, cu peste 40%, și Mureș, cu 33,18%. Procentele județene trebuie citite împreună cu numărul absolut de firme, deoarece o variație mare într-un județ mic poate reprezenta mai puține companii decât o creștere moderată în București.

Comerțul cu ridicata și cu amănuntul, inclusiv repararea autovehiculelor și motocicletelor, a avut cele mai multe dizolvări: 5.371. Numărul din acest sector a fost însă cu 13,5% mai mic decât anul trecut. Au urmat activitățile profesionale, științifice și tehnice, cu 2.091 de cazuri, construcțiile cu 1.950 și transportul cu 1.732.

Dizolvarea nu este sinonimă cu insolvența sau falimentul. Ea reprezintă o etapă juridică prin care societatea își încetează activitatea și intră, de regulă, în lichidare. O firmă poate fi dizolvată voluntar, pentru expirarea duratei, prin hotărârea asociaților sau în urma unor situații prevăzute de lege.

Indicatorul rămâne util pentru a măsura ieșirile din mediul de afaceri, dar nu arată singur sănătatea economiei. Trebuie comparat cu numărul de firme nou înființate, suspendări, radieri și insolvențe. O perioadă de curățare a firmelor inactive poate ridica dizolvările fără să însemne aceeași pierdere de activitate economică.

În iunie au fost înregistrate 4.394 de dizolvări, cele mai multe în București, Cluj, Ilfov, Timiș, Constanța și Brașov. Pentru companiile active, presiunile provin din cererea mai slabă, costul finanțării, fiscalitate, energie și lipsa de personal, dar datele publicate nu atribuie fiecărei dizolvări o cauză economică.

O evaluare completă va depinde de raportul dintre intrări și ieșiri pe întregul an. Dacă dizolvările cresc în paralel cu insolvențele și scade numărul înmatriculărilor, semnalul devine mai puternic. Dacă noile firme compensează ieșirile, structura economiei se poate schimba fără o reducere similară a bazei antreprenoriale.