Bugetul pentru 2027 rămâne adevăratul test al ratingului S&P
Menținerea calificativului recomandat investițiilor evită un șoc financiar, dar perspectiva negativă arată că România va fi judecată după buget, reforme și capacitatea de a folosi fondurile europene.
România a trecut încă o evaluare de rating fără să piardă statutul de țară recomandată investițiilor. Este important și este insuficient. S&P Global Ratings a menținut calificativul BBB minus, ultima treaptă din categoria investment grade, împreună cu perspectiva negativă. Tradus din limbajul agențiilor, verdictul nu spune că lucrurile merg bine. Spune că deteriorarea nu a devenit încă atât de gravă încât să justifice retrogradarea.
Diferența contează. Un calificativ păstrat evită vânzările forțate din partea fondurilor care nu au voie să dețină obligațiuni speculative. Protejează accesul statului la o bază largă de creditori și împiedică o creștere bruscă a costului finanțării. Dar nu anulează primele de risc deja plătite de România, nu reduce factura dobânzilor și nu aduce automat înapoi încrederea amânată de instabilitatea politică. Nota rămâne aceeași, în timp ce termenul de probă continuă.
Perspectiva negativă trebuie citită ca un contract cu condiții. S&P Global Ratings arată că ratingul poate fi coborât dacă blocajul formării unui guvern cu mandat deplin afectează reducerea deficitului în 2027 și 2028. Același risc apare dacă dezechilibrul extern se agravează sau dacă presiunea energetică lovește din nou economia. Agenția ar putea reveni la o perspectivă stabilă numai dacă deficitele bugetar și de cont curent se reduc printr-un plan credibil pe termen mediu. Verbul esențial nu este a promite, ci a executa.
De aceea, adevăratul test nu a fost comunicatul de vineri. Va fi proiectul de buget pentru 2027 și felul în care este aplicat după adoptare. România a ajuns într-un punct în care exercițiul bugetar nu mai poate fi construit din venituri optimiste, cheltuieli subevaluate și rectificări care mută obligațiile spre finalul anului. Piețele pot tolera o ajustare graduală. Nu tolerează la nesfârșit o ajustare care există doar în tabelele prezentate înaintea unei evaluări.
Estimările agenției descriu cât de îngust este culoarul. Economia ar urma să scadă cu 0,5% în 2026, înaintea unei creșteri de aproximativ 2,25% în 2027. Deficitul administrației publice este proiectat la 6,25% din PIB anul acesta, 5,8% anul viitor și 5% în 2028. Datoria publică netă ar ajunge la circa 60% din PIB în 2027, de la 52% la sfârșitul lui 2025. Orice abatere de la creștere sau de la venituri face ținta de deficit mai greu de atins.
Această combinație cere o consolidare care să nu distrugă tocmai baza de impozitare. Tăierea investițiilor este administrativ ușoară și economic costisitoare. O autostradă, o rețea energetică sau un spital pot fi amânate printr-o singură decizie, în timp ce reducerea cheltuielilor rigide cere negocieri, reforme și capacitate administrativă. Rezultatul convenabil politic este un buget care arată mai bine într-un trimestru și lasă economia cu productivitate mai mică pentru următorul deceniu.
Fondurile europene oferă principala protecție împotriva acestei greșeli. S&P estimează că România poate absorbi peste 90% din granturile și peste 95% din împrumuturile disponibile prin Mecanismul de Redresare și Reziliență. Intrările europene ar echivala cu aproximativ 3,5% din PIB în 2026, iar investițiile publice cu 8,5% din PIB. Aceste cifre explică de ce cofinanțarea proiectelor și îndeplinirea jaloanelor trebuie apărate chiar într-un buget auster.
România a primit deja avertismentul în forma cea mai concretă. AGERPRES consemnează, pe baza evaluării S&P, pierderea a 750 de milioane de euro din granturile PNRR după neadoptarea legii salarizării unitare. Nu este o amendă contabilă pe care o plătește o instituție abstractă. Sunt bani care nu mai intră în economie, investiții care trebuie reduse sau finanțate mai scump și o dovadă că blocajul politic are un preț măsurabil.
Bugetul pentru 2027 trebuie să înceapă cu realismul veniturilor. Majorările fiscale succesive, anunțate cu puțin timp înaintea aplicării, slăbesc planurile companiilor și îi penalizează mai ales pe contribuabilii care plătesc deja. România are nevoie de colectare mai bună, de închiderea excepțiilor fără justificare economică și de reguli anunțate din timp. Nu are nevoie de o estimare umflată care să permită cheltuieli în ianuarie și să producă tăieri bruște în septembrie.
Pe partea de cheltuieli, consolidarea trebuie să distingă între cost și risipă. Salariul unui medic într-un oraș mic, mentenanța unei căi ferate și cofinanțarea unui proiect european nu pot fi puse în aceeași categorie cu un program fără indicatori sau cu subvenția unei companii de stat care nu își schimbă managementul. O ajustare liniară îi recompensează pe cei care au cheltuit prost și îi sancționează pe cei care au proiecte pregătite. Statul trebuie să evalueze programe, nu doar să micșoreze procente.
Al doilea deficit, cel de cont curent, arată că problema nu se oprește la administrația publică. S&P estimează un dezechilibru extern de 7,5% din PIB în 2026. România consumă și investește mai mult decât finanțează din resurse interne, iar diferența vine din capital străin și împrumut. Fondurile europene sunt cea mai bună formă a acestei finanțări. Datoria pe termen scurt și importurile care nu sporesc capacitatea de producție sunt partea vulnerabilă.
O strategie serioasă trebuie să lege bugetul de economie. Investițiile în energie reduc importurile și expunerea la șocuri de preț. Infrastructura de transport scade costurile companiilor și lărgește piața forței de muncă. Educația tehnică și sănătatea mențin oamenii în activitate. Digitalizarea fiscală poate ridica veniturile dacă simplifică raportarea și identifică evaziunea, nu dacă adaugă formulare pentru firmele conforme. Aceste legături trebuie văzute în alocări, nu doar în discursuri.
Mai există o obligație simplă și rar respectată: publicarea riscurilor. Bugetul pentru 2027 ar trebui să arate ce se întâmplă dacă economia crește cu un punct mai puțin, dacă dobânzile rămân ridicate sau dacă prețul energiei urcă din nou. Un scenariu de bază fără alternative produce siguranță pe hârtie și improvizație în execuție. O rezervă fiscală explicită este mai credibilă decât promisiunea că orice șoc va fi rezolvat la rectificare.
Menținerea ratingului nu trebuie transformată într-o ceremonie a reușitei. Ea este utilă tocmai dacă obligă guvernul și Parlamentul să privească următoarele luni fără cosmetizare. România nu a primit confirmarea că poate continua ca până acum. A primit confirmarea că mai are acces la finanțare în condițiile actuale, împreună cu avertismentul că aceste condiții se pot schimba.
Bugetul pentru 2027 va arăta dacă mesajul a fost înțeles. Un proiect credibil înseamnă venituri realiste, cheltuieli curente controlate, protejarea fondurilor europene, reforme cu termene verificabile și o marjă pentru șocuri. În lipsa lor, următoarea evaluare nu va mai putea fi tratată ca o rutină de calendar. Ratingul nu repară bugetul. Bugetul decide ratingul.